Era începtul anilor 70. Nu știam noi de mănuși. Și dacă am fi știut, tot nu aveam de unde să ni le procurăm.
Am avut pobabil o chemare pentru poartă, pentru portari mai degrabă. Nu știu de unde a venit. Poate din poveștile despre Mircea David și Ricardo Zamora, pe care i-am adorat fără să le văd măcar o fotografie. Poate pentru că atunci când mergeam la meciurile Petrolului sau la alte jocuri, pe terenul de la Vega sau la țară, la Berceni, Pantazi ori Dârvari, mă furișam pe teren și stăteam cuminte în spatele porții. De acolo, din spatele porții, aveai cea mai frumoasă priveliște. De aceea se spune că portarul vede cel mai bine jocul. E ca un dirijor. În spatele său e doar sufleorul, publicul adică.
Trecusem în poartă nu pentru că eram gras sau afon! Aveam și calități, despre care pot garanta toți foștii mei colegi de școală, cei alături de care am copilărit. Nu mai țin minte când am purtat pentru prima oară mănuși în timpul unui joc. Și asta pentru nu îmi pot aminti când am văzut pentru prima oară un portar adevărat cu mânuși. Spuneam că povestea a ajuns la începutul anilor 70. Atunci aproape toți portarii purtau mănuși, asta cu siguranță.
În sprijinul acestei afirmații vine istoria aia oficială, despre care spuneam că nu mă mulțumește. E prea simplă, e prea scrisă pe genunchi, fără interes.
Povestea oficială!
Să vedem ce zice ea, povestea oficială. DECI:
William Sykes, un producător britanic de mingi de fotbal, a fost cel care a brevetat prima pereche de mănuși de portar. Asta se întâmpla în 1885, potrivit site-ului Deutsches Patent. Design-ul incorpora un strat de cauciuc de India. Sykes a fost, evident, un fel de Jules Verne, de Leonardo Da Vinci, pentru că abia peste jumătate de secol portarii de fotbal au început să poarte frecvent mănuși în timpul jocurilor.
Potrivit ediției electronice a celebrului jurnal Telegraph, legendarul portar argentinian Amadeo Raúl Carrizo a fost primul portar adevărat care a purtat mănuși. Despre Amadeo Raúl Carrizo povestim separat, pentru că merită.
Utilizarea mănușilor de către portari a devenit o practică la sfârșitul anilor 60 și începutul anilor 70. Gordon Banks, portarul echipei naționale a Angliei, campioană Mondială în 1966 la ea acasă, ar fi început să apere cu mănuși, sub forma unui experiment, dar nu atunci, ci la Cupa Mondială din Mexic, patru ani mai târziu.
Cam asta e povestea oficială! Așa-i că e prea scurtă și prea puțin convingătoare?!
VA URMA!
PS: material apărut și pe www.adidobre.ro
