Pe aia cu Belarus, de la Minsk, am înțeles-o! Până la un punct. Faptul că ați rezolvat cazul fără prea mari emoții, ca o echipă mare, m-a determinat să vă iert! Am bombănit câteva zile și nopți, am visat urât, dar, repet, mi-a trecut.
Dar să bateți Polonia? Chiar așa? Băieți, nu sunteți cam obraznici?!
Păi, voi știți că oamenii ăia, adică polonezii, la ei mă refer, au ajuns până în semifinale la Rio? Știați, sunt sigur, că altfel nu dădeați cu ei de pământ. Și în ce manieră!
Victoria asta cu Polonia a picat aiurea! Nu vedeți câți oameni și-au reamintit de handbal, de voi, de naționala României? Am impresia că mulți dintre ei sunt cei care până nu demult săreau la gâtul vostru și la cei dinaintea voastră și care nu vă dădeau vreo șansă după tragerea la sorți. Vă făceau în fel și chip, că, vorba aia, toți ne pricepem la handbal, la fotbal, la agricultură sau la politică. La toate!
Deci, să știți, că sunt supărat pe voi, pe tupeul vostru. Mai ales pe, stai, cum îl cheamă pe băiatul ăla din poartă? Așa, Mihai Popescu! S-a găsit să ne arate că e mare portar, parcă nu știam! S-a apucat el să-i îmbolnăvească de inimă rea pe „poloneji”! Și după el v-ați luat toți. Mi-am adus aminte și de domnul Xavier Pascual Fuertes. Și ce dacă a luat Cupa Campionilor și ca jucător și ca antrenor? Ce caută el, aici, la noi? Auzi, a venit don Pascual să ne arate ce e aia mentalitate de învingător.
Și, să mai știți ceva! Dacă o să vă calificați la Campionatul European o să mă supăr rău de tot și am să vă repet asta cu obrăznicia!
Lăsând gluma la o parte, băieți, vă spun atât: Nici nu știți cât de mari sunteți! Victoriile astea două, greu de încadrat, sunt ale voastre, dar și ale celor care v-au îndrumat pașii în handbal, e victoria celor dinaintea voastră, care de cele mai multe ori au fost înjurați pe nedrept, a celor care au crezut în voi și în revenirea handbalului masculin românesc, e succesul muncii voastre.
Foto: facebook Federația Română de Handbal
