Linnea Torstenson – SPORT SUPORT BLOG

„Ce-Se-Me! Ce-Se-Me! Ce-Se-Me!”, strigă miile de spectatori din Polivalenta bucureșteană. Atmosfera e una incredibilă. Amintește de marile meciuri din anii inaugurării celei mai mari săli de sport din Capitală și până acum aproape trei ani cea mai mare din România.
Pe parchet, la treabă, sunt cele mai bune echipe feminine de handbal din Europa și, poate, din lume. CSM București și Győr reeditează finala Ligii Campionilor din primăvară.
Te freci la ochi și tot nu îți vine să crezi! Ce jucătoare! Anita Görbicz, Heidi Løke, Eduarda Amorim, Kari Aalvik Grimsbø, Mica Brădeanu, Isabelle Gulldén, Paula Ungureanu, Linnea Torstenson, Cristina Vărzaru, Anastasia Lobach, Oana Manea, jucătoare una și una!

Într-un colț al sălii, la tribuna a II-a, un grup de suporteri ai campioanei Ungariei, echipați și dotați corespunzător, încearcă să se facă și ei auziți. Fără succes însă. Nu le vină să creadă nici lor ceea ce văd în jur. CSM București, o echipă fără istoria lui Győr, e încurajată așa cum trupa lui Ambrosio José Martín e încurajată la ea acasă, acolo, la „Audi Arena”. Cu o cultură a handbalului aproape unică, cu o dragoste uriașă față de echipa favorită, fanii maghiari nu înțeleg nimic, deși au fost în atâtea deplasări cu trupa condusă din teren de legendara Anita Görbicz. Au mai trăit totuși așa ceva în România, demult, pe vremea marii echipe a Oltchimului din Râmnicu Vâlcea, dar au uitat.

Pentru un spectator mai puțin familiarizat cu handbalul, dar care a ținut morțiș să vadă un meci de talia duelului CSM – Győr, atmosfera e la fel de ireală. Nu vezi în fiecare zi în România așa ceva.
– Cum, suporterii adverși nu sunt huiduiți, nu sunt scuipați, nu sunt agresați?! Cum așa?! Păi, știți, la fotbal e puțin altfel!
– Nu, i se răspunde! Niciodată nu a fost altfel. Și, să știți, aici, la handbal, e normalitatea!

Partida s-a încheiat de minute bune. Nici nu mai contează rezultatul. Grosul spectatorilor le aplaudă pe campioanele Europei. Galeria Győr-ului, cei aproape o sută de suporteri veniți din Ungaria, își cheamă favoritele la salut. „Ce-Se-Me! Ce-Se-Me! Ce-Se-Me!”, se aude ca un vuiet. Și se tot aude. Nici nu știu când am ajuns la stația de metrou, dar tot aud „Ce-Se-Me! Ce-Se-Me! Ce-Se-Me!”.

Mulți s-au grăbit să „parieze” împotriva campioanei CSM București. Campioana Europei, nu doar a României. Aveau, probabil, motive. Jucătoare plecate, altele accidentate, poate acestea erau argumentele. Plus mediatizarea excesivă a adversarelor de la Rostov Don. În aceste condiții a debutat CSM București duminică seară în noul sezon al Women’s EHF Champions League.
Vremea de afară îndeamnă mai degrabă să stai în casă, la căldură și să accepți confortul televizorului. Ce să cauți pe ploaia asta pe străzi?! E adevărat, handbalul se joacă în sală, au fost vremuri când se juca afară, se mai joacă și acum, la nivel mic, în școli, în parcuri, dar nu în octombrie! Și nu pe vremea asta.

Un vechi prieten

În ciuda vremii și a vremurilor au fost destui cei care au ales să încurajeze pe viu echipa lui Jakob Vestergaard la începutul unui nou drum în Europa. Bătrâna Sală Polivalentă din București, pregătită de sărbătoare, doar se juca un meci de Liga Campionilor (!), a fost plină. Sau, mă rog, aproape plină.
Au fost oameni care au sosit la sală și cu două ore înaintea meciului. Unii pentru a-l îmbrățișa și a-l saluta pe francezul Frank Kuhn, preparatorul fizic de la adevrsara CSM-ului, Rostov Don, alții doar, așa, ca să fie sigurică nu pierd partida. P
Profesionist complet, Frank a fost adus în România de Radu Voina, pe vremea când fostul mare handbalist era antrenor la Oltchim Râmnicu Vâlcea, un fel de CSM București, adică o echipă la fel de mare.
Frank a făcut parte și din staff-ul echipei naționale a României. În vară, el a fost prezent la Jocurile Olimpice de la Rio cu naționala masculină de baschet a Franței. Apoi a semnat cu Rostov Don. Din când în când, Frank revine în România și împărtășește din experiența sa. Am să povestesc despre acest amănunt, dar altădată!

explicații foto:
1. Frank Kuhn, stânga, alături de Bogdan Voina, bunul său prieten, directorul firmei Sport Suport, distribuitor pentru România, printre altele, al celebrului echipament Kempa, „hainele norocoase” ale fetelor de la CSM București! Și nu doar ale lor, ci al multor echipe din handbalul românesc, atât feminin, cât și masculin!
2. Frank Kuhn, tot în stânga (!), aici alături de același Bogdan Voina, dar și de Adi Vasile, prietenul și omologul său de la CSM București, la primul seminar intitulat: „Conferință Internațională Pregătire Fizică în Sportul de Performanță”, ce a avut loc în această toamnă la București și unde Frank și Adrian au susținut cursuri teoretice și practice. O acțiune marca Sport Suport!

Început cu dreptul

Primele care ies la încălzire sunt fetele lui Frank Kuhn. De fapt ale lui Jan Leslie, că doar el e antrenor! Apar și campioanele Europei. „Avem de apărat un blazon”, spunea acum câteva zile pivotul Oana Manea.
Iar fetele de la CSM București și l-au apărat. Au învins Rostov Don, scor 24-21, la capătul unui meci extraordinar, în care nu le-au dat speranțe adversarelor nicio clipă. Cu doi portari de mare excepție, Jelena Grubišić și Paula Ungureanu, cu un conducător de joc inteligent, Isabelle Gulldén, cu mult suflet, foarte mult suflet, CSM și-a început noua aventură europeană cu un succes de prestigiu în fața unui adversar căruia mulți i-au acordat prima șansă în această dispută.

Viitorul handbalului!

A trecut jumătate de oră de la finalul partidei, dar în tribune încă mai e lume. Pe parchetul până unde cu doar câteva minute în urmă „arau” Majda Mehmedović, Anastasia Lobach sau inepuizabila Linnea Torstenson, joacă handbal acum zeci de copii. Nimeni nu îi deranjează. Câți dintre ei vor deveni jucători sau jucătoare?! Nimeni nu știe. Victoria CSM-ului în fața formației Rostov Don e mai mult decât un succes în Liga Campionilor. E un reper și o motivație pentru copiii care bat mingea deocamdată cu stângăcie, fără să le pese că afară plouă și e urât.

foto: facebook CSM București